Ciclosporina este un medicament imunomodulator, folosit in tratarea diferitelor boli la caini si pisici. Este o molecula imunosupresoare, indicata in boli autoimune, fiind creata initial ca tratament in transplantul de organe, pentru a preveni respingerea grefelor de catre organism.
In 2003 FDA a aprobat utilizarea capsulelor orale de ciclosporina in tratamentul dermatitei atopice canine.
Mecanismul de actiune
Ciclosporina este o molecula care are actiune imunosupresoare; aceasta inhiba calcineurina, o enzima implicata in raspunsul imun, exercitand efecte inhibitoare asupra limfocitelor T, prin scaderea productiei de mediatori chimici (interleukina-2), al caror rol este de a mentine proliferarea si activarea acestor celule.
Formulari
Ciclosporina este disponibila sub forma de unguent oftalmic (utilizat in tratamentul kerartoconjunctivitei sicca), capsule si suspensie orala. Este o molecula lipofila (are afinitate pentru grasimi), ce necesita solubilizare inainte de absorptia intestinala.
Exista doua forme comerciale de ciclosporina:
- sub forma de ulei vegetal, cu o biodisponibilitate orala slaba;
- sub forma de microemulsie care, in contact cu fluidul, se absoarbe mai bine. Varianta microemulsificata este recomandata pentru uzul veterinar.
Indicatii ale utilizarii ciclosporinei
Intrucat moduleaza sistemul imunitar, ciclosporina este utilizata in afectiuni care constau intr-un raspuns imun exagerat (de exemplu in stari de hipersensibilitate- alergii, afectiuni autoimune). Eficacitatea ciclosporinei a fost demonstrata in managementul dermatitei atopice, dar si in alte afectiuni dermatologice (de exemplu fistula perianala, pemfigus foliaceu, lupus eritematos, histiocitoza reactiva cutanata, adenita sebacee, mastocitoza cutanata), precum si in alte afectiuni sistemice (de exemplu anemie hemolitica autoimuna, boala inflamatorie intestinala). Comparativ cu glucocorticoizii, ciclosporina are mai putine efecte secundare datorita unei actiuni tintite si mai lente asupra sistemului imun, reprezentand o alternativa sigura in cazul afectiunilor care necesita medicatie pe termen lung.
Administrarea ciclosporinei
Deoarece alimentele pot afecta absorptia orala, este recomandat ca ciclosporina sa fie administrata pe stomacul gol.
Modificari paraclinice
Modificarile hematologice si biochimice consecutive administrarii ciclosporinei nu sunt specifice. Acestea pot fi reprezentate de limfopenie (scaderea numarului de limfocite), eozinopenie (scaderea numarului de eozinofile), anemie si leucocitoza (cresterea numarului total de leucocite). Posibile modificari ale parametrilor biochimici constau in cresterea ureei, creatininei si a colesterolului.
Efecte secundare
Desi in medicina umana nefrotoxicitatea reprezinta cel mai frecvent efect advers, in medicina veterinara nu a fost raportata. Cele mai frecvente efecte secundare intalnite la caini si pisici sunt la nivel gastrointestinal si sunt reprezentate de diaree, voma, anorexie (scaderea apetitului). Pentru a evita astfel de efecte se recomanda urmatoarele optiuni :
– administrarea ciclosporinei impreuna cu alimente la inceput;
– pastrarea capsulelor la frigider ;
– administrarea medicamentelor antivomitive cu cel putin 30 de minute inainte de ciclosporina.
Este important de retinut faptul ca fiecare caz este individual, ceea ce inseamna ca aceste efecte adverse pot fi prezente sau pot lipsi .
Alte complicatii importante ce pot sa apara sunt: infectii bacteriene (ale tractului urinar, ale tractului respirator), pericardita, pielonefrita, toxoplasmoza, neosporoza, demodicoza si piodermita. Efecte secundare mai rare includ hiperplazie gingivala, hiperkeratoza pernutelor si hipertrichoza (cresterea exagerata a firelor de par). Cainii infectati cu virusul papilloma pot dezvolta un numar mare de veruci.
Monitorizarea pacientilor
Inainte de a incepe terapia cu ciclosporina este esential sa verificam statusul clinic al pacientilor, dat fiind faptul ca ciclosporina nu se recomanda pacientilor cu suspiciune de boli infectioase sau neoplazice. Totodata, este necesar sa cunoastem istoricul pacientului, medicatia pe care o primeste, asigurandu-ne ca nu exista interactiuni intre medicamente. Este cunoscut faptul ca unele dintre acestea pot scadea sau creste absorptia acesteia sau invers.
Pacientilor ce urmeaza sa inceapa tratamentul cu ciclosporina li se recomanda examen clinic impreuna cu un profil complet de analize (hemoleucograma, biochimie de sange). Este indicat ca pisicile sa fie testate pentru virusul imunodeficientei feline, virusul leucemiei infectioase feline si toxoplasmoza, acordandu-se o atentie sporita cazurilor pozitive.
Toxoplasmoza este o boala parazitara intalnita la pisici, cu evolutie asimptomatica, parazitul regasindu-se frecvent intr-o forma latenta in organism. Administrarea ciclosporinei poate duce la reactivarea infectiei, cu efecte nefavorabile asupra organismului. Prin urmare, se recomanda prelevarea de probe pentru determinarea titrului de anticorpi pentru toxoplasma inainte de a utiliza ciclosporina.
Ciclosporina nu se foloseste la animalele mai mici de 6 luni sau la cele care cantaresc mai putin de 2 kg deoarece siguranta acesteia nu a fost evaluata la aceste categorii.
In functie de raspunsul fiecaruia, se recomanda monitorizarea pacientilor prin examen clinic, analize de sange efectuate la inceput lunar, ulterior la fiecare 3 luni si prin analize de urina.
Este nevoie de aproximativ 3-4 saptamani pentru ca ciclosporina sa actioneze, in functie de caz si de afectiunea existenta. Doza se ajusteaza conform raspunsului obtinut, targetul fiind utilizarea pe termen lung a celei mai mici doze cu efectul terapeutic dorit.
Bibliografie:
- T.M. Archer, D.M. Boothe, V.C. Langston, C.L. Fellman, K.V. Lunsford, and A.J. Mackin (2014). Oral Cyclosporine Treatment in Dogs: A Review of the Literature
- Marcel Kovalik , Keith L. Thoday, Adri H.M. van den Broek. The use of ciclosporin A in veterinary dermatology